Am speranta ca prin demersul pe care l-am intreprins voi gasi alaturi de mine oameni de bine, care doresc sa isi exprime si ei convingerile si opiniile prin intermediul acestei interfate.
Agricultura in general nu este un domeniu cautat de oamenii tineri sau mai putini tineri. Sa fii dispus sa ai de-a face cu fortele naturii sau sa iti murdaresti mainile (la fizic bineinteles) de dimineata pana seara nu este neaparat ceea ce cauta unii oameni in viata. Sa astepti un an de zile pentru a-ti culege roadele, cine are atata rabdare.
Pentru mine insa natura este sufletul meu. In toate formele ei de manifestare, fie ca e vorba de pamant, ape, vant, soare, flora si fauna, toate la un loc reprezinta viata si o oaza vesnica de inspiratie si intelepciune. Natura este o forta cu care nu trebuie sa intri in conflict. Natura este imprevizibila cateodata. Imi aduc aminte ca incercam din rasputeri sa multumesc fortele naturii prin respectarea tuturor canoanelor de aici de pe pamant. Fie ca era vorba sa terminam insamanatatul la timp ori sa reusim sa incarcam barjele fara sa ne prinda ploaia, ma descopeream in postura in care incercam sa alung norii sau sa dojenesc atare forte ale naturii de interventia lor mult prea devreme. Nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca si oamenii de langa mine faceau la fel.
Un lucru esential pe care l-am deprins este ca in natura totul se leaga si ca nimic nu este de sine statator. Este formidabila nevoia regnului vegetal de a se regasi fie el in regnul animal sau homo sapiens. Este incredibil faptul ca Dumnezeu a lasat in oameni si nu numai dorinta de a cauta sa protejam natura. Ganditi-va ce ar fi insemnat sa nu constientizam ca noi depindem de natura mai mult decat depinde ea de noi.
Natura mi-a dat cateva lectii de viata. Intr-una din iernile aspre ale Romaniei, am plecat de la ferma si ma indreptam catre oras. Eram intr-o zona de balta, fara nici o asezare umana prin apropiere. Era atat de frig afara. Dintr-odata s-a pornit un viscol greu iar masina noastra s-a oprit. Combustibilul inghetase. Singura noastra sansa era sa reusim sa incalzim rezervorul dar oare cum ar fi trebuit sa facem asta. Cel care ma insotea a avut inspiratia sa culeaga stuf din canalele invecinate. Eu aveam un chibrit, slava domnului. Frigul insa nu imi dadea pace, vantul batea salbatic iar focul s-a stins. Am reluat procesul, adunand cat mai mult stuf. Insa trupul meu nu a mai rezistat. M-am regasit mai tarziu intr-un camion, sansa a facut ca prin zona sa treaca un astfel de ‘bolid’. Le port recunostinta deopotriva naturii si celui care m-a insotit.
Natura inseamna totusi si oameni, eu cel putin asa vad lucrurile. Am cunoscut foarte multe personalitati din domeniul agricol si nu numai din tara. O pilda mi-a oferit-o un fermier din Australia care avea un milion de hectare, o mare ferma de vaci si foarte multi mickey bulls. Ce sant acestia? Tauri necastrati. Ei, acest fermier se trezea in fiecare dimineata, la ora 4 si trebuia sa strabata o parte din ferma pentru a verifica cirezile de animale. Mainile lui erau crapate, trupul incovoiat si totusi deborda de viata.
Multe sunt de spus dar toate la timpul lor.
Tributul meu adus naturii am tinut sa il manifest aici, prin intermediul primului editorial pe acest site. Sper sa va faca placere sa cititi randurile mele si articolele pe care le voi posta si astfel sa avem parte de o calatorie frumoasa pt noi toti.
Dana Bucur.
‘Things which matter most should never be at the mercy of things which matter least’ – Goethe.
Comments are closed.